Sfânta lene și cuviosul somn

Am făcut eu ce-am făcut și am bușit tableta. Da; nu așa, ușor, un soft brick cum spun specialiștii... nuuuu... un hard brick, adică nu mai pornea, nu mai mergea nimic, nu se mai încărca, nu era recunoscută de calculator... ce să mai spun, moartă total. Și ce am zis? Și-așa e dusă, hai să fac niște experiențe cu ea. Am căutat pe net, am citit o grămadă de forumuri de specialitate și am reușit în cele din urmă să o fac să meargă. Baza a constituit-o tutorialul ăsta de XDA , dar l-am „adaptat” puțin la tableta mea și la limba română, pentru cei care nu se pricep bine la engleză :) Tableta e o porcărie de Allview --NU CUMPĂRAȚI NICIODATĂ!! -- (ca și service-ul și serviciul clienți de la ei, dar despre asta altădată...) făcută pe un vapor în apele teritoriale chineze și adusă la noi la prețul de 100$ sacul... în fine, să vă povestesc ce și cum:   NU SUNT RĂSPUNZĂTOR PENTRU CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TABLETA/TELEFONUL VOSTRU DACĂ ÎNCERCAȚI ASTA! AM SPUS, E UN FEL DE EXPERIMENT PE CARE L-AM FĂCUT ÎN

Bun. A apărut Ubuntu 14.04. Foarte bun. Dar tot are problema pe care o avea și 12.04, vechiul LTS, cu luminozitatea care nu se păstra configurată după un reboot. Cel puțin eu am avut problema asta pe trei laptopuri diferite, un Toshiba L300D, un Acer Aspire mai vechi, nu mai știu exact modelul, și pe actualul Lenovo ThinkPad Edge E531. Ăsta are și video hibrid, nVidia+Intel. Am reușit să găsesc pe net o soluție care funcționează, cel puțin la mine, mai erau unele care n-au mers de nicio culoare. Dar soluția asta funcționează doar pentru placa integrată Intel, n-am încerc să găsesc una și pentru nVidia din simplul motiv că nu o folosesc (încă). Soluția este crearea unui fișier și introducerea unor date acolo: 1. În Terminal creăam fișierul respectiv: gksudo gedit /usr/share/X11/xorg.conf.d/20-intel.conf apoi copiem astea în fișierul nou creat și-l salvăm. Section "Device" Identifier "card0" Driver "intel" Option "Back

Nautilus, adică managerul de fișiere implicit în Ubuntu. Care, cel puțin în 14.04, vine „din fabrică” cu o bară în care apare calea către dosarul respectiv, nu cu locul său. Nu știu dacă m-am făcut înțeles, așa că benoclați-vă la pozele de mai jos (click pe ele pentru a le mări): Mie îmi place cu Locuri , că dau click pe numele dosarului respectiv și ajung fix în el, fără să mai dau Back de multe ori. Așa că am căutat o metodă de a configura acest lucru ca implicit în Nautilus și am găsit asta (or mai fi și altele, dar nu le știu): gsettings set org.gnome.nautilus.preferences always-use-location-entry false pentru a afișa Locuri implicit și gsettings set org.gnome.nautilus.preferences always-use-location-entry true pentru a afișa Calea implicit. Reporniți Nautilus și gata. Din modul Locuri în modul Cale se poate schimba foarte ușor cu Ctrl+L , iar revenirea la modul Locuri se face cu Esc . Spor!

Pornind de la o discuție de pe forumul Ubuntu România, am zis să-o fac pe tanti Mozilla Firefox să deschidă legăturile sopcast direct, fără să mai fiu nevoit să copiez legăturile într-un player apoi să mă uit la ce vreau.  Primul pas a fost să modific sopcast-player să meargă pe toate arhitecturile, așa cum a sugerat colegul V3N3RiX pe forum (Ubuntu a trecut la multi-arch, adică pachetele funcționează și pe 32bit și pe 64bit, nu mai există pachete separate pentru fiecare arhitectură). Sopcast player multi-arch poate fi descărcat de aici (shared.com nu mai există, voi actualiza linkul de download) și-l instalați cu metoda preferată. Pachetul este modificat de mine ca să accepte sp-auth cu orice arhitectură.  Ocazie cu care nu va da erori nici la instalarea TV-Maxe, dacă am înțeles eu bine din discuția de pe forum. Apoi scrieți în Firefox about:config , dați click pe „Promit să fiu atent” sau cum vă scrie în engleză. Dați click dreapta într-o zonă liberă și alegeți Nou->Text ( Ne

Motto: „Cine se scoală de dimineață... are insomnie!” Acum plouă. Plouă de două zile. Plouă cam des pe-aici.... Ptiu, parcă-s la o lecție de recapitulare a timpurilor verbale în engleză. Nu asta-i ideea. Ideea e că de la atâta ploaie, încep să mă simt ca Bacovia. Păcat că a scris el „Lacustră”, că aș fi scris-o și eu... era suficient să mă uit la balta din spatele blocului și gata poezia. Acolo era un parc de joacă pentru copii, acum e o piscină de joacă pentru copiii care au bărci pneumatice sau măcar o vestă de salvare. Plus părinții plecați la serviciu, ca să nu vadă cum juniorul ia lecții de sărituri în apă... Plouă, deci. Și mie nu-mi place ploaia, prea-mi aduce aminte de când eram mai tânăr și mă duceam la bunici la muncă pe câmp și mă prindea ploaia de eram gata spălat până acasă. (Așa m-am învățat să car după mine un prosop, săpun și-un pliculeț de șampon). A, am uitat să spun că-s în concediu. Și eu, dacă-s în concediu, nu pot dormi... sunt pe invers din punctul ăsta de vedere

Salutare popor! Tocmai ce-mi actualizam sistemul meu propriu și personal când mi-a apărut următoarea eroare: Unpacking p11-kit-modules:amd64 (0.20.2-2ubuntu1) ... dpkg: error processing archive /var/cache/apt/archives/p11-kit-modules_0.20.2-2ubuntu1_amd64.deb (--unpack): se încearcă suprascrierea „/usr/lib/x86_64-linux-gnu/pkcs11/p11-kit-trust.so”, care este și în pachetul p11-kit 0.20.2-1ubuntu2 Așa că a trebuit s-o rezolv cu: sudo dpkg -i --force-overwrite /usr/lib/x86_64-linux-gnu/pkcs11/p11-kit-trust.so Dacă asta nu merge, ați mai putea încerca și sudo dpkg -i --force-all /usr/lib/x86_64-linux-gnu/pkcs11/p11-kit-trust.so Normal, se înlocuiește numele pachetului respectiv cu numele „buclucașului”. Iar ca să fim foarte siguri că totul e Ok, mai dăm și un sudo apt-get -f install Care verifică toate pachetele și termină de configurat ceea ce rămăsese de la apariția erorii. Hai pa și spor!!

UPDATE : Soluția dată mai jos funcționează, dar Ubunut One va afișa o fereastră la pornire. Ca să pornească direct în System Tray, trebuie să adăugam la Startup următoarele: ubuntuone-client-qt --minimized De curând am trecut pe KDE. Din motive personale, evident. Și am vrut să am tot ce aveam pe Ubuntu cu Gnome-session-fallback. Dar nu reușeam să-l fac pe nea Ubuntu One să-și păstreze pictograma când îl minimizam, pur și simplu dispărea când îl minimizam. Așa că l-am întrebat pe nea Gogu (www.google.ro) și a zis să fac așa (de fapt comanda aia am adăugat-o la programele care pornesc automat odată cu sistemul): ubuntuone-client-qt --with-icon Și funcționează! Pornește la startup și are și pictograma aia în bară! P.S. (Bonus) Dacă aveți stick de ăla de internet mobil, nu-l băgați într-un port USB 3.0, că nu va fi recunoscut!

Despre utilitatea unui antivirus pe Ubuntu nu stau să discut acum, părerile sunt împărțite. Am mai și vorbit despre asta . Azi am să vă povestesc câte ceva despre Penguin Pills , un fel de centralizator al aplicațiilor de tipul ăsta în Ubuntu, majoritatea lor fiind doar în linie de comandă. Aplicația se poate descărca de pe pagina principală, acolo unde există și link-uri către toți anti-virușii cu care lucrează. N-am testat-o încă, nu sunt atât de paranoic cu privire la infecții încât să folosesc mai mult de un program de genul ăsta. Dar pentru cei care au timpul și disponibilitatea sufletească necesare... P.S. Din ce am văzut pe-acolo, aplicația este destul de veche și nu știu dacă funcționează cu succesul scontat pe versiuni noi de Ubuntu. 

La un moment dat m-am lovit de următoarea problemă: un pachet .deb avea niște dependențe care se încurcau cu alte pachete deja instalate. Mai concret, pachetul respectiv cerea libavcodec53, dar în sistem era instalat libavcodec-extra-53 de care depindeau alte pachete. Dacă-l dezinstalam, pierdeam și restul de pachete. Așa că a trebuit să caut o soluție, recte să modific primul pachet (pe care vroiam să-l instalez) ca să accepte libavcodec-extra-53. PEntru asta trebuie date următoarele comenzi ( nume-pachet trebuie înlocuit, firește, cu numele real al pachetului): mkdir -p extract/DEBIAN  dpkg-deb -x nume_pachet.deb extract/  dpkg-deb -e nume_pachet.deb extract/DEBIAN Apoi am modificat fișierul control din dosarul DEBIAN ca să includă și libavcodec-extra-53, după care am dat comenzile: mkdir build  dpkg-deb -b extract/ build/ Și gata. Am instalat pachetul ca să văd dacă totul e OK. Și era. :) Spor!

HDD-ul laptopului meu a crăpat. Cum? Nu știu. De bătrânețe, probabil. Și de funcționare îndelungată. Contează că nu mai puteam face nimic pe el. Tabela de partiții era vraiște, nu puteam accesa nimic. Și ca un făcut, fix săptămâna asta nu am făcut backup la documentele importante. Așa că a trebuit să le recuperez cu Photorec (știam eu că n-am muncit degeaba când l-am tradus :P). Problema era următoarea: sus-numitul photorec a găsit toate fișierele, cred că și pe alea din primele zile ale laptopului... aveam câteva zeci de mii de fișiere (da! zeci de mii!) din care-mi trebuiau câteva .PDF-uri. Și cum nu se punea problema să caut prin toate dosarele alea - photorec salvează fișierele recuperate în dosare de câte 500 de fișiere - am căutat o metodă mai simplă de a alege fișierele. Așa că am făcut un script (newbie-mode!) care să-mi caute toate fișierele -PDF și să le mute în alt dosar. #!/bin/bash mkdir ~/PDFS  for i in $(find . -iname "*.pdf"); do mv $i /PDFS done exit Cam ăst