Sfânta lene și cuviosul somn

Nu, n-am să încep iarăși cu Linux-ul, cu Ubuntu, cu cât de grozav e , etc. etc.  Vreau doar să vă arăt că Ubuntu este făcut de oameni, pentru oameni (la urma-urmei înseamnă către umanitate , nu?). Și este așa de atașat de aceste valori încât până și comenzile foarte uzuale sunt gândite să reflecte viața...pur și simplu. Și, da, foarte serios, toate comenzile pe care le vedeți mai jos sunt comenzi reale utilizate pe orice sistem Linux.  Fotografia este luată de pe siteul unui membru cunoscut al comunității OpenSource din Romania. (click pentru a mări imaginea) Pentru cei cu probleme de vedere, tricoul „s pune” așa: Comenzi Unix reale (serios!) : Who girl; look; talk; date; strip; touch; unzip; finger; head; mount; uptime; fsck; more; fsck; more ; yes; yes; more; umount; make clean; sleep .

Înainte de a trece la subiect țin să precizez faptul că nu vreau să discreditez pe nimeni și nimic, nici pe cei care practică activități de genul celor la care mă voi referi, nici instituțiile/sectele religioase menționate. Buuun. Și acum să trecem la treabă...:D. Aseară așteptam pe cineva în fața blocului când am fost abordat de două domnișoare cu scopul declarat de a discuta despre lucruri generale, așa, despre lume, viață și dreptate. În fine, erau ceea ce bănuiam eu - militante sau misionare de pe la Martorii lui Iehova sau ceva de genul...Mai fusesem vizitat acasă, cu câteva zile în urmă,  de un domn și o domnișoară de același gen și înfățișare, în aceleași scopuri. Atunci nu avusesem timpul și disponibilitatea necesare unei asemenea discuții. Aseară avem de ambele :D. - Bună seara, mă abordează una dintre ele. Mă numesc X și ea este colega mea Y. Am vrea să vă întrebăm ceva, dacă nu vă supărați... - Bună seara. Da, spuneți, încep eu piano . (Aici trebuie spus că deja aveam unele

Mi s-a reproșat (și încă mi se reproșează) că nu sunt serios. Adică tot timpul am ceva de comentat, de găsit de râs în orice situație. Așa o fi...Acum, gândindu-mă retroactiv la asta, cred că toți „criticii” mei au dreptate. Pur și simplu nu mă pot abține să nu zic/fac vreo trăsnaie, chiar și în cele mai serioase situații. Cred că ține de ADN, praful din aer și exploziile solare.  De exemplu, acum vreo două-trei săptămâni m-am dus cu o parte a familiei mele la Palas-Auchan Iași. (Că am înțeles de pe la diverși că dacă nu-ți treci în CV o vizită pe la această Mecca turistică moldavă, degeaba ai mai intrat în Iași). Buun. Trec peste faptul că la sosire am stat vreo zece minute la bariera aia de la intrarea în parcarea subterană că lu' nenea din fața mea nu vroia aparatul ăla să-i dea tichetul, uite-așa, de-al dracului. Eu am zis că dacă nu-mi dă nici mie, hasta la vista, baby, bag în marșarier și cărel poteca...nu mă milogesc de o mașinărie să-mi dea voie să intru unde nici nu vroiam

Câteva bancuri recent descoperite pe internet: ****** Replici de agățat...științifice - Deoarece distanța =viteza ori timp, să lăsăm viteza și timpul să tindă la infinit că eu vreau să merg cu tine tot drumul... - Ești mai dulce ca glucoza. - N-ai vrea să mergem la mine să încercăm o legătură covalentă? - Email-ul tău e cumva beautiful_girl@mydreams.com ? - N-ai vrea să ne transformăm energia potențială în energie cinetică și lucru mecanic?

Da, sunt mulți de-ăștia care încearcă asta. Și cu mulți le merge. Din varii motive: naivitate, lipsa unei culturi informatice, prostie. A, cultura informatică nu înseamnă să știi pe de rost manualele PHP, HTML, CSS și altele asemenea. Înseamnă să știi să te ferești de necazuri, on-line și off-line. On-line, adică să nu-ți dai singur parola de mail/Facebook/etc., PIN-ul cardului și date confidențiale sau mai știu eu ce unuia care pare de încredere. Nu există așa ceva, mai ales on-line, decât în foarte rare situații. Eu personal nu prea am încredere nici în mine când sunt on-line :D. Glumesc, normal, dar se pot face/întâmpla atâtea, că niciodată nu poți fi suficient de sigur pe cel de la capătul celălalt al ... internetului. În fine, despre asta altădată. Acum vreau să vă pun în gardă, cum s-ar zice, împotriva unei șmecherii destul de vechi ( one of the oldest tricks in the book , cum ar zice americanu') care constă în păcălirea cuiva să instaleze un virus informatic cu propriile mâi

Și când spun opera mă refer la genul muzical respectiv. N-am fost niciodată la operă. Da, știu, sunt un incult în cap, dar nu m-a atras niciodată o astfel de abordare artistică. Nu stau să discut acum de ce, pur și simplu nu m-a atras și nici nu mă atrage. Da, oi fi incult, mai știi... Oricum, azi căutam ceva pe net pentru soțioara mea. Și am dat peste o operă, cred, a unui compozitor modern (nu sunt sigur cât e de modern). De fapt peste un fragment de operă care m-a impresionat și m-a determinat să caut toată opera și să o văd/vizionez cap-coadă. O adevărată performanță pentru mine. Dar a meritat efortul.  Opera se numește Notre Dame de Paris și e compusă de Richard Cocciante pe un libret de Luc Plamondon. Iar cântul 19, intitulat Belle (o să-l vedeți mai jos în varianta HD lută de pe youTube), a avut mare succes în Franța și Belgia - libretul, normal, e scris în franceză. P.S. Se pare că și YouTube-ul poate contribui la culturalizarea maselor, dacă masele vor să fie culturalizate.

Pentru că luna trecută, mai exact pe 7 august, s-au împlinit 3 ani de la trecerea în neființă a unei mari voci ale folkului și muzicii românești - Tatiana Stepa, răpusă de o boală crâncenă la doar 46 de ani, am să încerc să-i readuc în prim-plan două dintre cele mai frumoase melodii ale sale (și asta este un understatement , cum ar spune englezul, adică e prea puțin spus). Din păcate Tatiana Stepa este foarte puțin cunoscută, a fost foarte puțin promovată, cum se spune acum, poate și din cauză că muzica ei, tributară într-un fel vechiului Cenaclu Flacăra (ceva ce pentru majoritatea covârșitoare a tinerilor de azi nu înseamnă nimic, dar pentru părinții noștri...) nu mai ajunge la sufletul noii generații, suflet îmbibat, pervertit și îndobitocit de așa-zisa economie de piață care a pătruns (mai ales) în muzică aducând tot soiul de specimene care mai de care mai sexoase/sexoși și mai tâmpe/tâmpi. Așadar: Copaci fără pădure [youtube http://www.youtube.com/watch?v=LnOFJtNxfSM] Dă, Doamne,